Doresc sa deschid pagina cu poezii, cu   poezia   preferatului meu poet  

  SINGURĂTATE ÎN DOI

Departe tu, departe eu şi niciodată amândoi,
Ne legănăm în zbor frenetic, ca două păsări pe sub ploi...
Doar că pornirea noastră încă, nu are numitor prea bun...
Imparul încă ne desparte şi-avem doar lacrimi în comun.

Avem şi mâini, avem şi ochi dar mâinile cuprind himere
Iar ochii, ce scrutează cerul, ce să găsească... numai stele?
Am învăţat legea iubirii, Îl ştim chiar şi pe Dumnezeu...
Dar unde-i rodul împlinirii?... Departe tu, departe eu...

Ieri am visat că suntem frunze... Tu frunză verde de stejar,
Eu frunzuliţă de mesteacăn cu tremuratul în zadar...
Şi m-am înfiorat la gândul că două frunze diferite
Pot face front comun în luptă, când sunt pe jos îngălbenite...

Departe tu, departe eu... nu-i soarta vântului stingher,
Nu-i soarta păsării ce-şi plânge iubitul dispărut în ger?
Nu-i soarta mânăstirii puse pe vârf de munte-n sihăstrie,
Şi-a omului fără busolă ce-aleargă spre un „nu se ştie?”

Îţi aminteşti un adevăr, desprins din cea mai tare Carte
Despre o vreme ce uneşte şi-o vreme rea, care desparte?
Aş vrea să fiu întotdeauna un cântec pentru vreme bună...
Şi-n vers să te întreb, iubite: pe când, pe când iar împreună?

Zilnic mă rog să treacă timpul avid de grea singurătate...
Şi voia Domnului s-aducă un drum în doi, dacă se poate...
Ce zici... chiar nu te întristează suspinul din adâncul meu?
Spune-mi, te rog... când o s-apună: „departe tu, departe eu?...”

Alex D Jercan

 

 

AZI VEI AUZII CUVÂNTUL ?
 
Cu întârziere
 se înprimă-n noi Cuvântul ,
" să nu faci " !
cu ntârziere 
pornim pe drumul arătat ,
însemnat de pașii Lui ...
Cu întârziere se lovesc
 în urechile noastre
C u v i n t e l e  LUI ;
- " m e r g e ți!"
Mergeți , vestiți Evanghelia !
... cu întârziere 
se-aprinde-n noi
dorul de cer , 
dorul de iubire
si dorul după fericire 
după o viață sfințită....
 
Da...si cît de repede 
se- mprimă în noi
vocea celui rau 
ce ademenind înșeală
și distruge prin minciuna,
atîtea vieți omenești...
... și cît de repede
alergăm spre "jos "
pe drumul presarat 
de false bucurii
pe panta clipelor 
ce se duc,  pier pe veci ...
...  cît de repede in noi 
prind rădăcini puternice
plăcerile de-o clipă 
si frumusețile care trec,
fără să ne mai dăm seama
că vor dispărea toate ca spuma ...
 
ce păcat de acei care ,
cu întârziere înțeleg 
ce înseamnă a Lui iubire
care așa duios le zice ,
" VINO     SĂ   BEI    DIN    APA VIE
A      DRAGOSTEI       DIVINE ! "
 
Isabella Laura Siklódy I.
 

 

ESTI PACEA MEA

E atîta mîngâiere
in șoapta Ta duioasă
ce șterge
lacrimi și dureri,
ce- nalța
inima la Tine ,
Si-aduce cerul pe pămînt.

Cind citesc
de pe pagini " s f i n t e " ,
Ce Tu ai promis
o scump Isuse
celor , ce vor
să fie cu Tine ,
și să se bucure in vesnicii ,
atunci cu adorare
în rugă-ngenunchiat
din inimă eu-ti multumesc ....

.. " ferice de cei
ce umblă pe căile Mele,
și bucurii găsesc
în poruncile Mele, "
căci ei ,
vor fi ca un pom ,
lîngă rîu sădit
si mereu vor înverzii
Căci ei ,
cunună vor primii cu stele,
... cunună ce va strălucii
în veci pe frunte ,
și- un nume nou
ce va fi tot pentru vecie ...
Un nume frumos
dat de Tine ,
Al Vieții Veșnic Împarat!

...(Isabella L.Siklódy Ildikó)....

... " am crezut că au secat
toate fântânele de-atâta secetă "...


... am văzut , cum
în diferite bucăți
ca de bolovani mari
în mii de părți
era despicată
pământu uscat ,
din cauza secetei ...
- ce secetă mare !

s-au uscat pomii ,
iarba parcă era arsă
si parcă ca de foc,
pârjolit era totul...
nici greierii
nu mai erau
nici păsări cântătoare ,
iar în locul lacului
ce era plin de pești ,
acum erau doar bolovane...

ce frumos era cândva !

cândva iarba înverzise
iar copacii înfloriți
fermecau clipa ,
când treceam sub umbra lor...

cândva lacul ,era
plin de nuferi
iar în mijloc,
cu-o fântână arteziană
ș-acolo s-adunau lebedele ...
și seara când se liniștea totul ,
valsând cîntau a iubire .

cândva în grădină
printre crengile copacilor ,
pasarelele frumos cîntau
iar ciripitul lor ,
făce ecou ce semăna ,
cu chemare de iubire
ce facea inima
să cînte imnul dragostei
si-a dorului de v e ș n i c i e .

atunci simțeam ,
cum clipa se-nmultește
si toate dorurile
cîntă in cor ...
atunci simțeam ,
și rugăciunile unite
ce învia , suflete-adormite
atunci privirile
erau frumoase
iar șoapta vorbirii,
purta armonia
dragostei adevărate...
...........................................

Udați pământul cu lacrima trezirii !
Cu lacrima rugăciunilor fierbinti .
Nu mai lăsați seceta să usuce
Pământul roditor al iminii ,
Ce este doritor după v e ș n i c i e !

Uniți în rugă de-acum veghiați ,
Ca Roua Harului Divine
Zi de zi ,in dimineți cu veghe ,
Să umezească cu stropi de Har
Și cu stropii de i u b i r e
Pământul inimii voastre ,
Pentru VEȘNICIE ! - AMIN !

...( Isabella Laura Siklódy I )...

MULTUMESC DOAMNE !

Si azi , har re-noit cu belsug de iubire .
Si azi , bratul Tãu puternic mã tine .
Si azi , soapta dragostei Tale â-mi spune ;
" Te iubesc cu o vesnicã iubire ! "

Copilul meu , -
Poti urca sigur
spre culmi de biruinte,
Cãci mîna mea puternicã te tine ,
Te conduce spre zãrile senine,
Spre locul pregãtit în mãrire
Pentru cei ce pazesc,
nu doar cuvinte,
Ci legea Mea sfintã
din iubire.

Doamne !
Te rog dã- ne
dorinta consacrãrii depline,
dã poporului Tãu,
mai mult zel,
spre Tine sa tînjeascã,
mai mult devotament
de a- Ti urma cu bucurie ,
Si Cuvintului fãgãduit ,
Credinciosi in veci sa fie!

Ca atunci cind Slavã Vei Veni,
înconjurat de ingeri mii ,
sã fim cu totii,
cei ce purtãm al Tãu Nume,
Sã fim cu Tine-nvesnicie . Amin!

.... (Isabella L.Siklódy Ildikó)...

FECIOARELE ASTEPTIND

in inimi sunt faclii aprinse
ca vesnice lumini,
si-n nopti cu lungi suspine
cu doruri in suflete pline
fecioarele ,
asteapta sa vina
Cerescul lor Mire !

nu vor s-adoarma ,
in liniste asculta ,
pe coridorul vremii
poate s-aud pasii lui venind !
si-n intunericul bezna a noptii ,
fecioarele devin nerabdatoare ...
- Oare cind va veni ?
si cum va veni El ?
Va veni al nostru iubit Mire ?

... si cum privesc
spre bolta instelata ,
unde stelele lucesc
ca mii de lumini minune ,
parca sperant-au primit
ca rabdatoare s-astepte
venirea Mirelui iubit .

o Doamne ,asculta-ne
cu dor suspinam ,
si-asteptam a Ta venire !
...de ce zabovesti ,
unde esti al nostru Mire ?
Te asteptam cu mîini întinse
cu lampile inca aprinse
o vino ! sa ne iei cu Tine !

... ( Isabella L.Siklódy Ildikó )....

STIU CA VEI VENI ISUSE ...

Doamne Isuse ,eu stiu ca odata vei veni,
asa cum ai promis ca vii în slava ,
si mii de ingeri Te vor însotii
cîntînd glorie , marire , haleluia !

eu stiu c-atunci vei lua cu Tine ,
pe toti cei care Te-au asteptat
care credinciosi au fost chiar pîn-la moarte ,
si-aici au trait spre slava Ta !

da , stiu ca vei veni Isuse ,
si-atunci vei sterge tot ce e pacat
dar pîn-atunci ,ajuta-ne o Doamne
biruitori sa fim facînd doar voia Ta !

Te rog implineste dorul inimilor noastre ...
dorim sa fim cu Tine pe noul pamînt,
dorim sa-Ti cintam o noua cintare
cintarea nuoa a Mielului Divin .

si-apoi in slava noului Pamînt ,
sa Te privim o scump Isuse
ne vom uimii de splendoarea cetatii sfinte ,
ce ne-ai pregatit din a Ta vesnica iubire !

....( Isabella L.Siklódy Ildikó )....

IN ADORARE ...

Doamne ,eu-Ti mutltumesc
cu sufletu-mi plin de adorare ,
ca si-n aceasta zi
mi-ai daruit din har iubire ,
si esti mereu a mea salvare ...

pentru fiece cuvint ,
pentru fiecare soapta ,
pentru raza calda de soare ,
si pentru aceasta adiere de vint
in care e prezenta Ta ,
eu-Ti multumesc o Doamne
si-Ti aduc osanale ...

multumesc ,caci Tu
esti ,fiecare inceput
ce se petrece in mine ,
in care mina Ta lucreaza
doar spre bine si mintuire ...
multumesc a Ta vesnica iubire !

... eu ma prostern in fata Ta
cu deplina umilinta ,
si raman aplecat-asa
ca mina Ta sa ma binecuvinta .Amin !

... ( Isabell L. Siklódy Ildikó )...

DE CE TE-ASCUNZI ?

.... de multe ori ami lipsesti...
si-atunci inima mi-e goala ,
iar fata mea cauta fata Ta
caci fara Tine-naceasta lume ,
ma pierd si totul e pustie...
unde esti ? o spune-mi Te rog !
arata-mi fata Ta in zori de zi ,
sau in amiaza plina
ori seara ,
cind amurgul vibreaza
si soarele inca se-arata
in lumina-i ruginie...

sau noaptea mi Te-arata
atunci cind somnul numai vine ,
si singura in pat ma-nvarcolesc
vino sa stai Tu linga mine ,
si eu atunci ma linistesc.

o spune-mi ,
unde sa Te mai caut ?
si spune-mi cum sa Te mai chem?
Te rog s-auzi  glasul rugi mele
si 
Vino !  caci eu Te chem ! 



raspunde-mi Te rog !
si spune, ca nu Te -ascunzi de mine
ca-mi esti aici aproape...
ca Te joci doar de-ascunselea ,
dar esti mereu linga mine
chiar in inima mea ,
in viata mea esti Tu Doamne !

ah ,ce fericire mare va fi
cind in cautarea aceasta
pe Tine Te voi zarii !
atunci , bucuria mea va fi deplina ,
caci Te voi vedea ,cum pasesti spre mine
cu fata-Ti luminoasa ,
cu ochi-Ti blanzi ,duiosi
cuprinzandu-ma in bratu-ti iubitor.

Atunci voi cinta un inm de bucurie ,
de lauda in fata Tronului Tau ,
caci Te-am gasit
si m-ai cuprins in a Ta iubire ,
o Domn al meu , ce mult eu Te iubesc !

... ( Isabella L.Siklódy Ildikó)...

FARA DE TINE NU POT FI ...

un dor aprins ma-ndeamna-ntr-una
si nu ma lasa sa nu-ti spun,
ca fara Tine in aceasta lume
eu nu sunt nimic
sunt asemanator de mic 

ca si un fir de nisip ...

un dor aprins ma -deamna -ntr-una
din zori de zi cum ma trezesc ,
si simt cum arde-n amea fiinta
dorul dupa biruinta
dar far-ati cere-n rugaciune
stiu nu voi birui

acum , staruitor Te rog :
ajuta-ma sa vorbesc mereu
in limbajul iubirii Tale
si fiecare gind al meu
si cuvint ce voi rosti
sa fie soapta dragostei Tale .

si ajuta-ma Te rog
ca ori ce fapta savirsita
sa fie fapta mingaierii
sa fie atingerea iubirii
sa fie un ajutor mereu
precum ai face Tu ,
de-ai fi acum in locul meu
... ( Isabella L.Siklódy Ildikó )....

IN LUCIUL   LUNII     MĂ   ASCUND
 
... m-ascund în susurul lin a pădurilor ,
a frunzelor rămase încă verzi
chiar  în timpul iernii ...
m-ascund în murmurul izvoarelor
care curcând ,fredonând cheamă cu dor
farmecul verii , cu miresme de trandafir
ce sși-au scuturat deja petalele ,
lăsând să cearnă peste tulpini
bruma rece, a toamnei tirzii ...
 
m-ascund iîn cuiburi părăsite
de păsări călătoare ,
unde adierea vântului de toamnă
își fluieră melodia lui de dor
după ciripitul lor ,
după zborul jucăuș, usor
ca un vals dansat ,
printre crengile copacilor ...
 
m-ascund în lumini și-n umbre
când zorile apar ,
când razele de soare răsare ,
de peste văi si hotare ,
împrăștie lunima-i lucitoare ...
eu m-ascund în fiece rază de soare ,
căci vreau să fiu de tine aproape !
 
...și când amurgul , chiamă-nserarea
și când linisștea nopții-i adâncă
m-ascund tăcută-n luciul luni
și în fiecare sclipire de stea ,
ca prin strălucirea lor
în nopți de vise să-ți șoptesc
mi-e dor , mi-e dor de tine ...
 
... ( Isabella L. Siklódy Ildikó ) ...